Tot ce nu știai despre purici și despre cum pot fi combătuți

Puricii sunt o categorie insecte care trăiesc și se dezvoltă în orice mediu, dacă au la dispoziție câteva caracteristici specifice. Astfel că pot fi depistați și în medii în care prezența acestora este absolut detestată. Cauzează o multitudine de probleme și sunt de asemenea și foarte greu de combătut. De aceea, odată sesizată prezența lor, este absolut necesar să se apeleze la o firmă specializată în combaterea acestor tip de dăunători. Puricii, la fel ca țânțarii sunt extrem de sensibili la prezența insecticidelor de o anumită categorie, iar cea mai bună soluție pentru combaterea lor rămâne realizarea unei deparazitări în mod profesionist. În cele ce urmează voi prezenta unele dintre cele mai importante informații complete despre purici și ce presupune conviețuirea cu ei.

Ciclul de viață al puricilor

Ciclul evolutiv al acestor insecte este unul extrem de complex deoarece prezintă mai multe etape de evoluție. Într-o primă fază, aceștia se înmulțesc sub formă de ouă, care, de cele mai multe ori sunt depuse în blana mamiferelor pe care îi parazitează sau în alte tipuri de obiecte care o imită, cum ar fi covoare, canapele sau chiar iarbă.

Odată ce eclozează aceste ouă, după aproximativ 5-7 zile de la depunere, vorbim de stadiul de larvă. Acestea sunt extrem de sensibile la lumină și se adăpostesc în medii întunecoase și umede. Se hrănesc cu celule moarte, fire de păr, fecale, sânge sau alte organisme mai mici, până în momentul în care se inițiază formarea coconului în care va sta aproximativ 14 zile până se va transforma în pupă.

Coconul va acționa ca o armură de protecție, care dispune de o aderență extrem de puternică pe suprafața pe care s- fixat. Acest lucru face ca îndepărtarea lui să fie foarte dificilă, fiind nevoie de o forță foarte mare. Pupa este cea mai rezistentă dintre cele patru etape de viață pe care le parcurge puricul. Așadar, poate trăi până la 12 luni în mediul în care s-a format, prezentând rezistență sporită la condiții de viață neprielnice extremiste precum: umiditate sau uscăciune crescută, chimicale, substanțe antiparazitare, igienizare, aspirare sau alte procedee realizate cu scopul eliminării lor.

Cele care supraviețuiesc se vor transforma în scurt timp în adult. Însă, dacă aceștia nu reușesc să găsească o gazdă în cel mai scurt timp de la acest moment, nu vor avea șanse de viață. Sângele, ca principală formă de hrană, reprezintă un factor primordial pentru existența lor, lipsa lui ducând la dispariția puricilor. Aceștia au nevoie să se hrănească o dată la 5-6 ore pentru a-și asigura condițiile necesare de viață. După ce și-au stabilit gazda și după ce s-au hrănit prima dată, la un interval de maxim 48 de ore se realizează împerecherea. O singură împerechere îi p poate asigura femelei producerea de ouă pe viață, numărul acestora putând ajunge până la 200 de bucăți.

Pericolele la care sunt supuse gazdele

Dat fiind faptul că principala sursă de hrană a puricilor este sângele gazdei, în timp aceasta poate suferi de anemie. Un singur adult poate consuma zilnic până la de 15 ori propria greutate reprezentată în sânge. Pe lână anemie, pot cauza dezvoltarea de paraziți intestinal în cazul animalelor, sau alergii în cazul oamenilor. În plus, saliva și mușcăturile provoacă mâncărimi severe, ce nu cauzează doar disconfort, ci pot determina și anumite afecțiuni ale pielii. Unele animale pot chiar năpârli zonal din această cauză.

Astfel că prezența acestora nu doar că reprezintă un real disconfort fizic și psihic, dar pot provoca alte complicații mult mai severe a căror rezolvare va presupune investigații și îngrijire medicală specializată.14